Salariile reprezintă una dintre cele mai importante componente ale cheltuielilor operaționale într-o întreprindere. În Republica Moldova, gestionarea corectă a salarizării implică nu doar calculul remunerației angajaților, ci și respectarea legislației muncii, fiscale și contabile. O evidență riguroasă a salariilor este esențială atât pentru angajator, cât și pentru autoritățile de control.
Baza legală privind salarizarea este reglementată în primul rând prin Codul Muncii al Republicii Moldova, Codul Fiscal și Legea privind sistemul public de asigurări sociale. Conform acestor acte, angajatorul este obligat să achite salariul lunar angajatului, să rețină impozitele și contribuțiile aferente și să le transfere către bugetul de stat în termenele stabilite.
Calculul salariului brut se face în funcție de contractul individual de muncă. La salariul brut se adaugă sporuri, indemnizații, plăți compensatorii și alte beneficii dacă sunt prevăzute în contract sau în actele normative interne. Din salariul brut se rețin următoarele contribuții:
- Impozitul pe venit: 12% (cu scutiri personale acolo unde este cazul);
- Contribuția de asigurări sociale de stat (CAS): 6%;
- Contribuția de asigurare obligatorie de asistență medicală (CAM): 4,5%.
Pe lângă reținerile din salariul angajatului, angajatorul trebuie să calculeze și să achite:
- 18% contribuție CAS;
- 4,5% contribuție CAM.
Toate aceste contribuții se înregistrează în contabilitate lunar. De exemplu, în momentul calculului salariului, întreprinderea va utiliza contul 641 „Cheltuieli cu retribuirea muncii”, iar pentru rețineri conturile 444, 445 și 446, respectiv pentru impozit, CAS și CAM. Transferul sumelor către bugetul de stat se contabilizează în contul 512 „Conturi curente la bănci”.
Contabilitatea salariilor trebuie să reflecte și situațiile speciale: concedii de odihnă, concedii medicale, ore suplimentare, munca de noapte sau zilele de sărbătoare lucrate. Fiecare caz are un regim distinct, atât în privința plății, cât și a impozitării. De exemplu, indemnizațiile de incapacitate temporară de muncă sunt achitate în parte de angajator (primele 5 zile) și în parte de Casa Națională de Asigurări Sociale.
Declarațiile fiscale legate de salarii se depun lunar. Formularul IPC21 (Declarația privind impozitul pe venit, contribuțiile sociale și primele de asigurare medicală) este obligatoriu pentru toți angajatorii și se depune până la data de 25 a lunii următoare. Această declarație trebuie să corespundă perfect cu datele din evidența contabilă, altfel pot apărea amenzi sau blocarea conturilor.
În practică, întreprinderile utilizează softuri de evidență contabilă și salarizare (cum ar fi 1C, Contabilitate.md, SAP sau altele) pentru a automatiza procesul de calcul și raportare. Aceste soluții asigură calculul exact al reținerilor și contribuțiilor, precum și generarea declarațiilor în format electronic acceptat de autorități.
Un alt aspect important este păstrarea documentelor justificative: statele de plată, ordinele de plată, contractele individuale de muncă, registrele de prezență. Lipsa acestora în cazul unui control fiscal sau al Inspecției Muncii poate atrage sancțiuni severe, inclusiv pentru muncă nedeclarată.
De asemenea, pentru întreprinderile care angajează persoane cu dizabilități, tineri absolvenți sau alte categorii vulnerabile, legislația prevede anumite facilități fiscale – reduceri de impozit sau scutiri temporare. Pentru a beneficia de aceste avantaje, evidența trebuie să fie clară, transparentă și susținută de documente în regulă în contabilitate.
În concluzie, gestionarea corectă a salariilor nu se limitează la plata lunară a angajaților. Este un proces complex care implică cunoștințe juridice, fiscale și contabile. O contabilitate riguroasă a acestor operațiuni protejează angajatorul de riscuri legale și financiare și contribuie la un climat de muncă stabil și legal în cadrul întreprinderii.
